bănuitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

bănuitor

[Sinonime]
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuieşte; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂNUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care manifestă bănuieli; plin de bănuieli; suspicios. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bănuială. Privire ~oare. /a bănui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bănuitór adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. şi pl. bănuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BĂNUITÓR adj. v. gelos.
(Dicţionar de sinonime)

BĂNUITÓR adj., adv. 1. adj. neîncrezător, suspicios, temător, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (înv. şi reg.) prepuielnic, prepuitor, (reg.) năzarnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.) 2. adj., adv. iscoditor, pieziş. (Privire ~oare; priveşte ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Bănuitor ≠ credul, naiv
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba ban banu banui banuit

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor uitor nuitor