bărăție
BĂRĂŢÍE, bărăţii, s.f. (Înv. şi reg.) Biserică sau mănăstire catolică. – Bărat + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bărăţíe s. f., art. bărăţiá, g.-d. art. bărăţíei; pl. bărăţíi, art. bărăţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bărăţíe s. f., art. bărăţiá, g.-d. art. bărăţíei; pl. bărăţíi, art. bărăţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)