bărbieresc

BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbiereşti, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minţi. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BĂRBIER//Í ~ésc tranz. 1) (părul, mustăţile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o maşină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BĂRBIER//Í mă ~ésc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bărbierésc adj. m. (sil. -bi-e-), f. bărbiereáscă; pl. m. şi. f. bărbieréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bărbierí vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bărbiereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BĂRBIERÍ vb. a (se) rade.
(Dicţionar de sinonime)

BĂRBIERÍ vb. v. atinge, bate, lovi, minţi.
(Dicţionar de sinonime)