bărdac dex - definiţie, sinonime, conjugare

bărdac

BĂRDÁC, (1) bărdace, s.n., (2) bărdaci, s.m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂRDÁ//C ~ci m. reg. Varietate de prun, cu fructe lunguieţe, puţin strangulată spre coadă, de culoare roz-vânătă şi cu pulpa zemoasă. /Din bărdaca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bărdác (prun) s. m., pl. bărdáci
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ba bar bard barda

Cuvinte se termină cu literele: ac dac rdac ardac