bărzoi dex - definiţie, sinonime, conjugare
BĂRZÓI, bărzoi, s.m. (Rar) Bărbătuşul berzei. – Barză + suf. -oi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÂRZÓI adv. Ridicat în sus. A ţine coada ~. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bîrzói (-oáie), adj. – Ridicat, îmbîrligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sînt cîinele, capra, calul etc. Sl. bŭrzŭ „rapid” (› sb. brz, bg. brăz; cf. Berneker 108), în parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). În afară de influenţa acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui bîrzoi se explică printr-o confuzie între cauză şi efect, căci animalele care aleargă o fac de obicei cu coada ridicată. Der. bîrzeică, s.f. (sanie); bîrzoi, vb. (a-şi pierde cumpătul, a-şi ieşi din fire; a se zbîrli, a se speria); bîrzoiat, adj. (zbîrlit; prost dispus); îmborzoia, vb. (Trans., a se încreţi). Presupunem că trebuie să se adauge aceleiaşi familii cuvîntul bîrzoc, s.m. (cînepă ce rămîne fără a creşte), care trebuie probabil înţeles „plantă ce creşte rapid”, adică „(plantă) prematură, care nu ajunge la maturitate”.
(Dicţionarul etimologic român)

BARZÓI s. m. Câine rusesc cu siluetă graţioasă şi zveltă, folosit la vânătoare şi agrement. (<rus. barzoi)
(Marele dicţionar de neologisme)

bărzói s. m., pl. bărzói, art. bărzóii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bârzói adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bârzói adv. (reg.) zbârlit, vâlvoi, ridicat în sus (părul, coada).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ba bar barz barzo

Cuvinte se termină cu literele: oi zoi rzoi arzoi