bătăiță

BÂŢÂÍT, bâţâituri, s.n. Faptul de a (se) bâţâi. – V. bâţâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂTĂÍŢĂ, bătăiţe, s.f. (Fam.) Diminutiv al lui bătaie. – Bătaie + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bătăíţă s. f., g.-d. art. bătăíţei; pl. bătăíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)