bătători dex - definiţie, sinonime, conjugare
BĂTĂTÓR1, bătătoare, s.n. 1. Băţ, lopăţică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăţa de praf. 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Băţ subţire, la un capăt cu o rotiţă de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău. 4. Parte a meliţei pe care se aşează transversal inul sau cânepa, spre a fi meliţate. 5. Scândură mică, dreptunghiulară, care serveşte la tasarea pământului semănat din grădină. – Lat. batt(u)atorium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂTĂTÓR2, -OARE, bătători, -oare, adj., s.f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenţia în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopăţică cu care se bate pânza (când se inălbeşte) sau rufele (când se spală); mai. 2. Maşină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl.A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂTĂT//OÁRE ~óri f. 1) Lopată mică cu care se bat rufele sau pânza la spălat sau la înălbit. 2) Maşină pentru bătut bumbacul sau cânepa (în scopul destrămării firelor şi curăţării lor de impurităţi). /<lat. batt[u]atorium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BĂTĂT//ÓR1 ~oáre n. 1) Obiect cu care se bat covoarele; palmă. 2) Parte a putineiului în formă de băţ, prevăzut cu o scândură mică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul. 3) Parte a bătătoarei sau a meliţei pe care se aşază cânepa sau inul pentru a fi bătute sau meliţate. /<lat. batt[u]atorium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BĂTĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre): ~ la ochi care apare ca evident şi incontestabil în ochii tuturor; flagrant; izbitor. /a bate + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BĂTĂTOR//Í ~ésc tranz. 1) (terenuri) A îndesa (pentru a face drept şi neted); a transforma în bătătură; a bătuci; a tăpşi; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetaţie) A călca pe toată suprafaţa, distrugând plantele. 3) (pielea oamenilor şi a animalelor) A face să se bătătorească; a bătuci. /Din bătătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BĂTĂTOR//Í se ~éşte intranz. (despre pielea oamenilor şi a animalelor) A se îngroşa întărindu-se sub acţiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătuci. /Din bătătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bătătoáre (mai de rufe, maşină) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bătătór adj. m., pl. bătătóri; f. sg. şi pl. bătătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bătătór (instrument casnic) s. n., pl. bătătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bătătorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bătătoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BĂTĂTOÁRE s. v. călfuţă.
(Dicţionar de sinonime)

BĂTĂTOÁRE s. v. îmblăciu.
(Dicţionar de sinonime)

BĂTĂTÓR s. 1. (pop.) brighidău, mâtcă, (reg.) drugă, ferdideu, litcă, meşcă, roată. (~ pentru alegerea untului.) 2. v. tel. 3. (TEHN.) scaun, strat, trup. (~ la meliţă.)
(Dicţionar de sinonime)

BĂTĂTÓR s. v. cuţit, limbă.
(Dicţionar de sinonime)

BĂTĂTORÍ vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpşi, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (A ~ pământul, zăpada.) 2. a se întări, a se înţeleni, a se învârtoşa. (Pământul s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bat bata batat batato

Cuvinte se termină cu literele: ri ori tori atori tatori