bătrânel
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s.m. şi f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
!bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci/bătrânéle
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
bătrânél adj. m., s. m. (sil. -trâ-), pl. bătrânéi; f. sg. bătrânícă/bătrâneá, pl. bătrâníci/bătrânéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
!bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci/bătrânéle
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)