bătrâni dex - definiţie, sinonime, conjugare

bătrâni

[Sinonime]
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1 Care trăieşte de mulţi ani, care este înaintat în vârstă. ♢ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritişului. ♦ (Despre faţa sau înfăţişarea cuiva) Care şi-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrâneţe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. şi f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ♢ Loc. adj. şi adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moşi-strămoşi. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinţi. – Lat. betranus (= veteranus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂTRÂN1 ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre fiinţe) Care trăieşte de mult timp; ajuns la o vârstă înaintată. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de vârstă înaintată. ♢ Fată ~ă fată care a trecut de vremea măritişului, rămânând nemăritată. Lup ~ om cu multă experienţă de viaţă; om încercat în viaţă. 3) rar (despre lucruri) Care este făcut de mult timp; care este în întrebuinţare de mult timp; vechi. [Sil. bă-trân] /<lat. veteranus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BĂTRÂN2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană ajunsă la o vârstă înaintată. ♢ Din ~i din vremuri de demult; din moşi-strămoşi. 2) mai ales la pl. fam. Tata şi mama; părinţi. ~ii mei. [Sil. bă-trân] /<lat. veteranus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bătrîn (bătrînă), adj. – 1. Înaintat în vîrstă. – 2. Vechi, de demult. – 3. (S.) Om în vîrstă. – 4. (S.m. pl.) Strămoşi. – 5. (Înv.) Proprietate, teren moştenit de la un strămoş comun. – 6. În Munt. şi Mod., bunic. – 7. (Fam.) Tată, tătic. – 8. (Arg.) Bilet de o mie de lei. – Mr. bitărnu, megl. bitǫra, istr. betăr. Lat. vĕtĕrānus (Densusianu, Hlr., 195; Puşcariu 195; REW 9287; Candrea-Dens. 151; DAR); cf., cu acelaşi sens ca in rom., vegl. vetrun, friul. vedran, v. triest. vedrano, v. ven. vetrano. În plus, acest sens este propriu lat. şi anterior folosirii militare. Forma sincopată vetranus este atestată în lat. Der. bătrîior, adj. (bătrînel); bătrînesc, adj. (propriu bătrînilor; tradiţional); bătrîneşte, adv. (ca bătrînii); bătrînet, s.n. (mulţime de bătrîni); bătrîneţe, s.f. (vîrstă înaintată); bătrînicios, adj. (cu aspect de bătrîn); bătrînie, s.f. (înv., tradiţie); bătrînime, s.f. (mulţime de bătrîni); bătrîniş, s.n. (plantă erbacee, Erigon Canadensis); bătrîni, vb. rar (a îmbătrîni); îmbătrîni, vb. (a deveni bătrîn).
(Dicţionarul etimologic român)

bătrân, bătrâni, s.m. (stud.) student din anii mari. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bătrân adj. m., s. m. (sil. -trân), pl. bătrâni; f. sg. bătrână, pl. bătrâne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BĂTRÂN s., adj. 1. s. moş, moşneag, (pop.) unchiaş, (reg. şi peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. şi Maram.) vâj. (Un ~ cu plete albe.) 2. adj. trecut, vârstnic, (înv. şi reg.) vechi. (Un om ~.) 3. adj. străvechi, vechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.)
(Dicţionar de sinonime)

BĂTRÂN s. v. moş.
(Dicţionar de sinonime)

MAMĂ BĂTRÂNĂ s. v. bunică, mamă-mare.
(Dicţionar de sinonime)

MICHIDUŢĂ CEL BĂTRÂN s. v. lucifer, satana, scaraoţchi, tartor.
(Dicţionar de sinonime)

TATĂ BĂTRÂN s. v. unchi.
(Dicţionar de sinonime)

BĂTRÂNI s. pl. PĂRINŢI.
(Dicţionar de sinonime)

BĂTRÂNUL s. art. v. părinte, tată.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Bătrân ≠ june, tânăr, nou
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bat batr batra batran

Cuvinte se termină cu literele: ni ani rani trani atrani