BĂÚT1 s.n. Faptul de a bea. – V. bea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂÚT2, -Ă, băuţi, -te, adj. 1. Care şi-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂÚ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A BEA. 2) (despre persoane) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; în stare de ebrietate; beat; turmentat. [Sil. bă-ut] /v. a bea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
băută, băute s.f. 1. petrecere. 2. timpul petrecut de un grup de colegi sau prieteni într-un local în timpul lor liber. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
băút s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BĂÚT adj. v. beat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂÚT2, -Ă, băuţi, -te, adj. 1. Care şi-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
băută, băute s.f. 1. petrecere. 2. timpul petrecut de un grup de colegi sau prieteni într-un local în timpul lor liber. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
băút s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BĂÚT adj. v. beat.
(Dicţionar de sinonime)