bașbuzuc dex - definiţie, sinonime, conjugare

bașbuzuc

BAŞBUZÚC, başbuzuci, s.m. Ostaş voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă şi grosolană, care încalcă regulile de convieţuire socială. – Din tc. başibozuk „trupe neregulate”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAŞBUZÚ//C ~ci m. 1) (în evul mediu) Voluntar fără soldă, în armata turcească, care trăia din jaf. 2) fig. Om care încalcă în mod grosolan legile de convieţuire socială. /<turc. başi bozuc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

başbuzúc (başbuzúci), s.m. – Ostaş voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanţă ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – Var. başibuzuc. Tc. başibozuk „neregulat” (Şeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk. – Der. başbuzuceşte, adv. (cu cruzime); başbuzucie, s.f. (cruzime).
(Dicţionarul etimologic român)

başbuzuc, başbuzuci s.m. 1. persoană violentă şi grosolană. 2. cuţitar de temut. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

başbuzúc s. m., pl. başbuzúci
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ba bas basb basbu basbuz

Cuvinte se termină cu literele: uc zuc uzuc buzuc sbuzuc