babalâc dex - definiţie, sinonime, conjugare

babalâc

[Sinonime]
BABALẤC, babalâci, s.m. 1. (Fam. şi depr.) Om bătrân şi neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BABALÂ//C ~ci m. depr. Persoană lipsită de vigoare fizică şi intelectuală (din cauza vârstei înaintate); bătrân neputincios şi urât; boşorog. /<turc. babalik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

babalî́c (babalî́ci), s.m. – 1. Bătrîn, moş neputincios. – 2. Stîlp, par. – Var. babaluc, bubuluc. Megl. babaloc. Tc. babalik „părinte”, titlu de reverenţă (Şeineanu, II, 31), cf. bg. babaluk „bunic”. Var. se înţeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc „din totdeauna”, care se foloseşte în Banat (DAR), reprezintă sb. babaluk, de aceeaşi provenienţă.
(Dicţionarul etimologic român)

babalâc s. m., pl. babalâci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BABALÂC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bab baba babal babala

Cuvinte se termină cu literele: ac lac alac balac abalac