babină
BABÍNĂ, babine, s.f. (Rar) Partea groasă (şi care atârnă) a buzelor unor animale. – Fr. babine.
(Dicţionarul limbii române moderne)
babínă (babíne), s.f. – Buză groasă. Fr. babine (sec. XX). Galicism, folosit ca termen tehnic de vînătoare (Sadoveanu).
(Dicţionarul etimologic român)
BABÍNĂ s.f. (Rar) Partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. [< fr. babine].
(Dicţionar de neologisme)
BABÍNĂ s. f. partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. (<fr. babine)
(Marele dicţionar de neologisme)
babínă s. f., pl. babíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
babínă (babíne), s.f. – Buză groasă. Fr. babine (sec. XX). Galicism, folosit ca termen tehnic de vînătoare (Sadoveanu).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar de neologisme)
BABÍNĂ s. f. partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. (<fr. babine)
(Marele dicţionar de neologisme)
babínă s. f., pl. babíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)