bac dex - definiţie, sinonime, conjugare
BAC1, bacuri, s.n. 1. Ambarcaţie cu fundul şi capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcaţie cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciştilor şi canoiştilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAC2, bacuri, s.n. Element al sculelor şi dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAC ~uri n. Ambarcaţie plutitoare de formă plată pentru transportul de oameni, vehicule etc. de la un mal al unei ape la celălalt; pod umblător. ~ cu motor. /<fr. bac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bac (bácuri), s.n. – Menghine pentru tablă lipită. Germ. Backe „obraz”. Termen industrial.
(Dicţionarul etimologic român)

BÂC interj. Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o căzătură. Formă expresivă, bazată pe consonanţa tipică cu scopul evocării zgomotului unei lovituri sau căzături, cf. boc, cioc1, hâc, tâc, tic1, toc1. Intenţia imitativă reproduce trei posibilitaţi ale zgomotului: 1. O singură lovitură, bâc. 2. Ritmul binar, care indică o mişcare în doi timpi, cu implicarea duratei, bâltâc. 3. Ritmul ternar sau întrerupt, care pare să includă intenţii secundare, de opoziţie faţă de mişcare şi de cădere definitivă, bâldâbâc. – Variantă: bâca
(Dicţionarul etimologic român)

bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenţia, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creaţie expresivă, bazată pe consonanţa tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc. – Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s.f. (tic-tac; ţiuit). Ca şi în alte cazuri, intenţia imitativă sugerează trei posibilităţi ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mişcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s.f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenţii secundare, de opunere faţă de mişcare şi de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleaşi posibilităţi expresive la tic şi tic-tac; la hîc, hîltîc şi huştiuluc; la sîc, şoltîc şi şobîltîc; şi posibil la boc şi bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influenţă a mag. bok „împlinit, împlinire”, şi în bîltîc o contaminare cu baltă.
(Dicţionarul etimologic român)

BAC1 s.n. 1. Pod umblător care serveşte la transportul peste un râu mare. 2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak].
(Dicţionar de neologisme)

BAC2 s.n. 1. Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri; falcă. 2. Instalaţie specială pentru iniţierea şi perfecţionarea canotorilor, caiaciştilor şi canoiştilor. [Pl. -curi. / < germ. Backe].
(Dicţionar de neologisme)

BAC3 s.n. Carte fără valoare (la jocul de maca). [< fr. bac].
(Dicţionar de neologisme)

BAC1 s. n. 1. platformă plutitoare care serveşte la transportul de oameni, animale şi vehicule peste un curs de apă. 2. cuvetă, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor şi al pasagerilor lor. 4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)
(Marele dicţionar de neologisme)

BAC2 s. n. 1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri. 2. instalaţie pentru iniţierea şi perfecţionarea canotorilor, caiaciştilor şi canoiştilor. (<germ. Backe)
(Marele dicţionar de neologisme)

BAC3 s. n. 1. carte fără valoare (la jocul de maca). 2. (fam.) bacalaureat. (<fr. bac)
(Marele dicţionar de neologisme)

bac s.n. sg. (şcol.) examen de bacalaureat (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

BÂC, BÂC-BÂC (cioc-cioc, sâc) interj.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

bac (ambarcaţie, piesă tehnică) s. n., pl. bácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bâc/bâc -bâc (cioc-cioc, sâc) interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bâc, bâci, s.m. (reg.) tată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
BAC s. pod mişcător, pod plutitor, pod umblător, (reg.) brod, brudină, (nordul Mold. şi prin Bucov.) parom.
(Dicţionar de sinonime)

BAC s. v. bacalaureat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba

Cuvinte se termină cu literele: ac