bacanală dex - definiţie, sinonime, conjugare
BACANÁLĂ, bacanale, s.f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri şi petreceri licenţioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♢ Fig. (şi la sg.) Petrecere zgomotoasă şi destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BACANÁL//Ă ~e f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Sărbătoare cu dansuri şi jocuri, închinată zeului vinului Bachus. 2) fig. Petrecere zgomotoasă şi indecentă; orgie; saturnalii. [G.-D. bacanalei] /<lat. Bacchanalia, fr. bacchanale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BACANÁLĂ s.f. (La pl.) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. ♦ (Fig.) Petrecere zgomotoasă; orgie; desfrânare, destrăbălare. [< lat. bacchanal < Bachus – zeul vinului la romani, cf. fr. bacchanale].
(Dicţionar de neologisme)

BACANÁL, -Ă I. adj. 1. de bacanală. 2. (fig.) orgiastic. II. s. f. 1. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus. 2. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie. 3. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă. (<fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
(Marele dicţionar de neologisme)

bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bacanál adj. m., pl. bacanáli; f. sg. bacanálă, pl. bacanále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BACANÁLĂ s. v. desfrâu, dezmăţ, orgie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bac baca bacan bacana

Cuvinte se termină cu literele: la ala nala anala canala