bacantă

BACÁNTĂ, bacante, s.f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♢ Fiecare dintre însoţitoarele zeului Bachus. ♢ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BACÁNT//Ă ~e f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Preoteasă a zeului Bachus, care celebra bacanalele. 2) fig. Femeie desfrânată, de moravuri uşoare. /<fr. bacchante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BACÁNTĂ s.f. 1. Preoteasă a cultului lui Bachus. 2. (Fig.) Femeie cu atitudini libertine. [< lat. bacchans, cf. fr. bacchante, it. baccante].
(Dicţionar de neologisme)

BACÁNTĂ s. f. 1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie. 2. (fig.) femeie cu atitudini libertine. (< fr. bacchante)
(Marele dicţionar de neologisme)

bacántă s. f., pl. bacánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BACÁNTĂ s. (MITOL.) menadă.
(Dicţionar de sinonime)