baccea
[Sinonime]
BACCEÁ, baccele, s.f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BACC//EÁ ~éle f. depr. Bătrân (ramolit) cu idei perimate, retrograde. [Art. bacceaua; G.-D. baccelei; Sil. bac-cea] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bacceá (baccéle), s.f. – Bătrîn decrepit, ramolit, terminat. Tc. bahsizça „fără valoare” (Iorgu, GS, IV, 381). Scriban se gîndeşte, cu mai puţine şanse, de a se adeveri, la tc. baǵci.
(Dicţionarul etimologic român)
bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
bacceá s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BACCEÁ s. v. babalâc.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BACC//EÁ ~éle f. depr. Bătrân (ramolit) cu idei perimate, retrograde. [Art. bacceaua; G.-D. baccelei; Sil. bac-cea] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
bacceá s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BACCEÁ s. v. babalâc.
(Dicţionar de sinonime)