bacceli
[Conjugare]
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrăşa, a se lăbărţa. – Din baccea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
!baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléşte, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
baccelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. baccelésc, imperf. 3 sg. bacceleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bacceleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
!baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléşte, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)