baculit

BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaş].
(Dicţionar de neologisme)

baculít s. m., pl. baculíţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ba bac bacu bacul baculi

Cuvinte se termină cu literele: it lit ulit culit aculit