bagaj

BAGÁJ, bagaje, s.n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ♢ Expr. A-şi face bagajele = a se pregăti de plecare; p.ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoştinţe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BAGÁJ ~e n. 1) Totalitate a lucrurilor luate într-o călătorie. ~ de mână. ♢ A-şi face ~ele a se pregăti de plecare. 2) fig. Totalitate a cunoştinţelor dobândite de o persoană. ~ intelectual. /<fr. bagage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BAGÁJ s.n. 1. Obiecte, lucruri luate (cu sine) de cineva într-o călătorie. 2. (Fig.) Totalitatea cunoştinţelor cuiva într-un domeniu oarecare. [< fr. bagage].
(Dicţionar de neologisme)

BAGÁJ s. n. 1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie. 2. (fig.) ~ de cunoştinţe = totalitatea cunoştinţelor cuiva într-un domeniu oarecare. (< fr. bagage)
(Marele dicţionar de neologisme)

bagáj s. n., pl. bagáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BAGÁJ s. (pop. şi fam.) calabalâc, catrafuse (pl.), (reg.) tărăbuţe (pl.), tiliuţe (pl.), (Transilv.) hodrobele (pl.), (Mold.) pilotă, (Mold. şi Transilv.) pojijie, (înv.) agărlâc, mahlă.
(Dicţionar de sinonime)