BAI, baiuri, s.n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ♢ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din magh. baj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁIE1, băi, s.f. I. 1. Scăldat, scaldă, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ♢ Expr. Baie de sânge = cantitate mare de sânge pierdută de cineva; p.ext. măcel. ♦ Clădire cu instalaţii speciale de îmbăiere; p.restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acţiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluţie chimică etc. în vederea unor operaţii tehnice; p.ext. lichidul, soluţia chimică etc. în care se fac asemenea operaţii. II. (La pl.) Staţiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁIE2, băi, s.f. (Reg.) Mină1 (din care se extrag mineralele). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁIE băi f. 1) Cufundare a corpului în apă (caldă), în alt lichid sau într-o substanţă pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere). A face ~. 2) Apă (sau alt lichid) folosită pentru îmbăiat; scăldătoare. ♢ ~ de sânge a) cantitate mare de sânge, pierdută de cineva; b) vărsare de sânge; măcel. 3) Clădire sau încăpere special amenajată pentru îmbăiat. ~ publică. 4) Vas mare pentru îmbăiat; cadă. A se spăla în ~. 5) Expunere a corpului (gol) la acţiunea diferitor factori externi (în scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate având izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; staţiune balneară. A pleca la băi. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operaţii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide şi soluţii. 8) Lichid sau soluţie chimică folosite pentru efectuarea unor asemenea operaţii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. băii; Sil. ba-ie] /<sl. banja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bái, (báiuri), s.n. – Necaz, supărare, belea, grijă. Mag. baj, care la rîndul său provine din sl. boj „calamitate”, ca şi sb., cr., slov., ceh., rut., rus. boj „război”, cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai puţin probabil. Se foloseşte numai în Trans., dar circulaţia sa este mai mare; alături de el, a băilui „a se îngriji de ceva” (‹ mag. bajlodni) este puţin folosit.
(Dicţionarul etimologic român)
bai s. n., pl. báiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
băí (a face baie, a lucra într-o mină) vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. băiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
báie (îmbăiere, cadă, mină) s. f., art. báia, g.-d. art. băii; pl. băi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BAI s. – v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
(Dicţionar de sinonime)
BĂÍ vb. v. îmbăia, scălda.
(Dicţionar de sinonime)
BÁIE s. 1. v. îmbăiere. 2. v. cadă. 3. baie de soare v. plajă.
(Dicţionar de sinonime)
BÁIE s. v. closet, mină, ocnă, subteran, toaletă, vece.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁIE1, băi, s.f. I. 1. Scăldat, scaldă, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ♢ Expr. Baie de sânge = cantitate mare de sânge pierdută de cineva; p.ext. măcel. ♦ Clădire cu instalaţii speciale de îmbăiere; p.restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acţiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluţie chimică etc. în vederea unor operaţii tehnice; p.ext. lichidul, soluţia chimică etc. în care se fac asemenea operaţii. II. (La pl.) Staţiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁIE2, băi, s.f. (Reg.) Mină1 (din care se extrag mineralele). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÁIE băi f. 1) Cufundare a corpului în apă (caldă), în alt lichid sau într-o substanţă pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere). A face ~. 2) Apă (sau alt lichid) folosită pentru îmbăiat; scăldătoare. ♢ ~ de sânge a) cantitate mare de sânge, pierdută de cineva; b) vărsare de sânge; măcel. 3) Clădire sau încăpere special amenajată pentru îmbăiat. ~ publică. 4) Vas mare pentru îmbăiat; cadă. A se spăla în ~. 5) Expunere a corpului (gol) la acţiunea diferitor factori externi (în scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate având izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; staţiune balneară. A pleca la băi. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operaţii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide şi soluţii. 8) Lichid sau soluţie chimică folosite pentru efectuarea unor asemenea operaţii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. băii; Sil. ba-ie] /<sl. banja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bái, (báiuri), s.n. – Necaz, supărare, belea, grijă. Mag. baj, care la rîndul său provine din sl. boj „calamitate”, ca şi sb., cr., slov., ceh., rut., rus. boj „război”, cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai puţin probabil. Se foloseşte numai în Trans., dar circulaţia sa este mai mare; alături de el, a băilui „a se îngriji de ceva” (‹ mag. bajlodni) este puţin folosit.
(Dicţionarul etimologic român)
bai s. n., pl. báiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
băí (a face baie, a lucra într-o mină) vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. băiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
báie (îmbăiere, cadă, mină) s. f., art. báia, g.-d. art. băii; pl. băi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BAI s. – v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
(Dicţionar de sinonime)
BĂÍ vb. v. îmbăia, scălda.
(Dicţionar de sinonime)
BÁIE s. 1. v. îmbăiere. 2. v. cadă. 3. baie de soare v. plajă.
(Dicţionar de sinonime)
BÁIE s. v. closet, mină, ocnă, subteran, toaletă, vece.
(Dicţionar de sinonime)
Cuvinte care încep cu literele: ba
Cuvinte se termină cu literele: ai