baibafir

BAIBAFÍR, baibafire, s.n. (Reg.) (Fir de) aur. [Var.: başbafir s.n.] – Din tc. baibafir.
(Dicţionarul limbii române moderne)

!baibafír (înv., reg.) (bai-) s. n., pl. baibafíre
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

baibafír s. n., pl. baibafíre
(Dicţionar ortografic al limbii române)