baieră

BÁIERĂ, băieri, s.f. Curea, sfoară, aţă etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ♢ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simţi (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-şi dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. – Pl. şi: baieri. Var.: báier s.n.] – Din lat. bajulus, bajula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁIERĂ băieri f. Sfoară sau curea prinsă la un obiect pentru a-l putea transporta, atârna sau lega. ♢ A i se rupe (cuiva) băierile inimii a avea o mare durere sufletească. A ofta din băierile inimii a ofta foarte tare, adânc. A strânge băierile pungii a face economii (de nevoie). [G.-D. băierii; Sil. ba-ie-; Pl. şi baiere] /<lat. bajulus, bajula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

!báieră (pop.) s. f., g.-d. art. bắierii/báierii; pl. bắieri/báieri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

báieră s. f., g.-d. art. băierii/báierei; pl. băieri/báiere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BÁIERĂ s. cheotoare. (~ la gura cămăşii ţărăneşti.)
(Dicţionar de sinonime)