bainită

BAINÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oţelurilor, obţinut prin transformarea austenitei. [Pron. bai-ni-. / < germ. Bainit].
(Dicţionar de neologisme)

BAINÍTĂ s. f. constituent structural al oţelurilor, prin transformarea austenitei. (< germ. Bainit)
(Marele dicţionar de neologisme)

bainítă s. f. (sil. ba-i-), pl. bainíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)