balț dex - definiţie, sinonime, conjugare
balţ, (-ţuri), s.n. – 1. Laţ, şiret, panglică. – 2. Voal al miresei. – 3. Giulgiu. – 4. Animal cu gâtul alb sau pătat cu alb. – Mr. balţu. Lat. balteus „panglică” (Puşcariu 181; REW 919; Candrea-Dens. 130; Densusianu, GS, II, 316); cf. it. balzo „margine, capăt”, cat. balç, sp. balzo. Se foloseşte numai în Trans. Der. bălti, vb. (a încovoia); bălţi, vb. (Mold., a da drumul din strînsoare); bălţa, vb. (a împestriţa); bălţat, adj. (pestriţ, în multe culori, pătat); bălţătură, s.f. (împestriţare); îmbălţa, vb. (despre mirese, a-şi pune voalul); a îmbălţui, vb. (a pune voalul miresei). Der. a bălţi este normal; a bălti pare a fi suferit, atît ca semantism cît şi ca fonetism, influenţa lui a bolti. Adj. bălţat se consideră în general cuvînt aparte, derivat direct din lat. balteatus „încins, încununat” (Puşcariu 181; REW 919; Densusianu, Rom., XVIV, 586; Candrea-Dens., 132; DAR); ca *balteanus › it. balzano, v. fr. bauçant, fr. balzan). Dar poate fi considerat de asemenea der. de la a bălţa, format în mod regulat. De la el provin rut. balec „pestriţat”, sb . belcat „alb” (Candrea, Elemente, 402), acesta din urmă probabil prin asociere cu sl. bĕlŭ „alb”.
(Dicţionarul etimologic român)

BALT, -Ă adj. Baltic. (< fr. balte)
(Marele dicţionar de neologisme)

balţ, balţi, bálţe, s.m.; s.n. (reg.) 1. laţ, ochi, cerc (de fier) 2. văl, hobot
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
BALŢ s. v. văl, voal.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bal

Cuvinte se termină cu literele: lt alt