balabustă

BALABÚSTĂ, balabuste, s.f. Nevastă de evreu. ♦ (Glumeţ) Nevastă, soţie. ♦ (Fam., depr.) Femeie grasă şi diformă. – Din idişul balabuste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

balabústă (balabúste), s.f. – Soţie, nevastă (de evreu). Din iud. germ. balabuste (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

balabústă s. f., g.-d. art. balabústei; pl. balabúste
(Dicţionar ortografic al limbii române)