baladesc

BALADÉSC, -ESCĂ, baladeşti, adj. (Livr.) De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BALADÉ//SC ~scă (~şti) Care are caracter de baladă; în stil de baladă. /baladă + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BALADÉSC, -Ă adj. (Liv.) De baladă; baladic. [Cf. germ. balladesk].
(Dicţionar de neologisme)

BALADÉSC, -Ă I. adj. cu caracter de baladă; baladier. II. s. n. element specific baladei. (< germ. balladesk)
(Marele dicţionar de neologisme)

baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. şi f. baladéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)