balalaică

BALALÁICĂ, balalaici, s.f. Instrument muzical cu trei coarde şi cutie de rezonanţă triunghiulară. – Din rus. balalaika.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BALALÁI//CĂ ~ci f. Instrument muzical popular rusesc având o cutie de rezonanţă de formă triunghiulară şi trei coarde, care emit sunete prin ciupire. [G.-D. balalaicii; Sil. -lai-că] /<rus. balalaika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BALALÁICĂ s.f. Instrument muzical cu trei coarde, compus dintr-o cutie de rezonanţă triunghiulară. [Pron. -lai-că. / < rus. balalaika].
(Dicţionar de neologisme)

BALALÁICĂ s. f. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanţă triunghiulară, cu trei coarde ciupite. (< rus. balalaika)
(Marele dicţionar de neologisme)

balalaică, balalaice, s.f. (intl., înv.) pistol, armă de foc (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici
(Dicţionar ortografic al limbii române)