balamut dex - definiţie, sinonime, conjugare

balamut

[Sinonime]
BALAMÚT, -Ă, balamuţi, -te, adj., s.m. şi f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărţi) Măsluit. 2. S.m. şi f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus balamut.
(Dicţionarul limbii române moderne)

balamút (balamúţi), adj. – 1. Înşelător, trişor. – 2. Rablagit, hodorogit. Pol., rut., ceh., rus. balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). Înv., aproape ieşit din uz.
(Dicţionarul etimologic român)

balamut, balamuţi, s.m. om naiv / uşor de păcălit; victimă predilectă a unui hoţ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

balamút s. m., adj m., pl. balamúţi; f. sg. balamútă, pl. balamúte.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BALAMÚT adj. v. măsluit.
(Dicţionar de sinonime)

BALAMÚT adj., s. v. bâlbâit, bârfitor, bleg, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, gângav, gângăvit, gângâit, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, ponegritor, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
(Dicţionar de sinonime)

BALAMÚT s., adj. v. ademenitor, amăgitor, înşelător, seducător.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bal bala balam balamu

Cuvinte se termină cu literele: ut mut amut lamut alamut