BALÁNŢĂ, balanţe, s.f. 1. Instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi etalonate. ♢ Balanţă romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe braţul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ♢ Expr. A pune în balanţă = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelaţii din emisfera australă. 2. (Fin.) Comparaţie, raport între mai mulţi indicatori care trebuie echilibraţi; (concr.) tabel, situaţie care conţine o asemenea operaţie etc. ♢ Balanţă de verificare = operaţie contabilă de totalizare a cifrelor din debit şi a celor din credit; situaţia conturilor la o anumită dată. Balanţă comercială (a unei ţări) = raportul dintre valoarea generală a importului şi cea a exportului. – Din fr. balance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BALÁNŢ//Ă ~e f. 1) Instrument pentru măsurarea greutăţii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu pârghie şi două talere, care se echilibrează cu greutăţi etalonate; cântar; cumpănă. ♢ ~ de precizie (sau analitică) balanţă care asigură un înalt grad de precizie a cântăririi. ~ romană balanţă cu braţe inegale, având la un capăt al pârghiei o greutate etalonată, iar la celălalt capăt un taler în care se pun obiectele de cântărit. 2) fin. Raport dintre diferiţi indicatori economici care trebuie corelaţi sau echilibraţi. ♢ ~ de verificare operaţie contabilă prin care se controlează exactitatea înregistrărilor în conturi la o anumită dată. ~ comercială raportul dintre valoarea generală a importului şi a exportului unei ţări într-o anumită perioadă. 3) la sing. Constelaţie din emisfera australă. ♢ Zodia ~ei unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. balanţei] /<fr. balance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
balánţă (balánţe), s.f. – Cîntar. Var. palanţă. Mr. palandză. Ven. balanza, de unde provin ngr. μπαλάντσα sau παλάντσα, alb. paljantsë, bg. palanca. Var., comună în vorbirea pop. din Munt., derivă din ngr. (cf. Bogrea, Dacor., IV, 791).
(Dicţionarul etimologic român)
BALÁNŢĂ s.f. 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăţi cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. ♢ A pune în balanţă = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (Cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ♢ Balanţă comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări (pe o perioadă de un an); balanţă de plăţi = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o ţară şi cele pe care le plăteşte altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [Pl. -ţe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă].
(Dicţionar de neologisme)
BALANŢÁ vb. I. v. balansa.
(Dicţionar de neologisme)
BALÁNŢĂ s. f. 1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar. o a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport. o ~ comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an. 3. al şaptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)
(Marele dicţionar de neologisme)
BALÁNT, -Ă adj. (Despre braţe, picioare etc.) care atârnă, se balansează. (< fr. ballant)
(Marele dicţionar de neologisme)
balánţă s. f., g.-d. art. balánţei; pl. balánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
balánt adj. m., pl. balánţi; f. sg. balántă, pl. balánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BALÁNŢĂ s. 1. v. cântar. 2. (ASTRON.; art.) cântarul (art.), cumpăna (art.), (reg.) tereziile (pl. art.). (~ este o constelaţie din emisfera australă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BALÁNŢ//Ă ~e f. 1) Instrument pentru măsurarea greutăţii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu pârghie şi două talere, care se echilibrează cu greutăţi etalonate; cântar; cumpănă. ♢ ~ de precizie (sau analitică) balanţă care asigură un înalt grad de precizie a cântăririi. ~ romană balanţă cu braţe inegale, având la un capăt al pârghiei o greutate etalonată, iar la celălalt capăt un taler în care se pun obiectele de cântărit. 2) fin. Raport dintre diferiţi indicatori economici care trebuie corelaţi sau echilibraţi. ♢ ~ de verificare operaţie contabilă prin care se controlează exactitatea înregistrărilor în conturi la o anumită dată. ~ comercială raportul dintre valoarea generală a importului şi a exportului unei ţări într-o anumită perioadă. 3) la sing. Constelaţie din emisfera australă. ♢ Zodia ~ei unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. balanţei] /<fr. balance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
BALÁNŢĂ s.f. 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăţi cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. ♢ A pune în balanţă = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (Cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ♢ Balanţă comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări (pe o perioadă de un an); balanţă de plăţi = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o ţară şi cele pe care le plăteşte altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [Pl. -ţe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă].
(Dicţionar de neologisme)
BALANŢÁ vb. I. v. balansa.
(Dicţionar de neologisme)
BALÁNŢĂ s. f. 1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar. o a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport. o ~ comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an. 3. al şaptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)
(Marele dicţionar de neologisme)
BALÁNT, -Ă adj. (Despre braţe, picioare etc.) care atârnă, se balansează. (< fr. ballant)
(Marele dicţionar de neologisme)
balánţă s. f., g.-d. art. balánţei; pl. balánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
balánt adj. m., pl. balánţi; f. sg. balántă, pl. balánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BALÁNŢĂ s. 1. v. cântar. 2. (ASTRON.; art.) cântarul (art.), cumpăna (art.), (reg.) tereziile (pl. art.). (~ este o constelaţie din emisfera australă.)
(Dicţionar de sinonime)