balansat
BALANSÁT, -Ă, balansaţi, -te, adj. 1. Legănat2 (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depăşeşte limitele de balans (1). – V. balansa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
balansát adj. m., pl. balansáţi, f. sg. balansátă, pl. balansáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
balansát adj. m., pl. balansáţi, f. sg. balansátă, pl. balansáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)