balie

BÁLIE, balii, s.f. (Reg.) Vas mare circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁLI//E ~i f. reg. Vas mare făcut, mai ales, din doage şi folosit la spălatul rufelor. [Art. balia; G.-D. baliei; Sil. ba-li-e] /<ucr. balija
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bắlie (-ii), s.f. – Albie, cadă. Rut. balija, pol. balia, din germ. de jos balje > fr. baille (Scriban). Se foloseşte în Mold.
(Dicţionarul etimologic român)

bîlíe (-íi), s.f. – 1. Iarbă, plantă. – 2. Tulpină; trunchi. – Var. bulie. Sl. bylije „ierburi”, sau din rut. byl’e „tulpini” (DAR). Numai în Mold. Cf. bălărie.
(Dicţionarul etimologic român)

bálie s. f. (sil. -li-e), art. bália (sil. -li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BÁLIE s. v. albie, copaie, covată.
(Dicţionar de sinonime)

BÂLÍE s. v. bălărie, buruiană.
(Dicţionar de sinonime)