baligă dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÁLIGĂ, baligi, s.f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: bálegă s.f.] – Cf. scr. balega, alb. balge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-şi elimina, a-şi depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁLI//GĂ ~gi f. Excrement de animale mari. [G.-D. baligii] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BĂLIGÁ pers. 3 báligă tranz. pop. A murdări cu (sau de) baligă; a umplea de baligă. /Din baligă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BĂLIGÁ pers. 3 se báligă intranz. (despre animale) A-şi evacua baliga. /Din baligă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

báligă (báligi), s.f. -Băligar. – Var. balegă, s.f.; bălig,, vb.; mr. baligă, s.f.; istr. (am)balig, vb. Origine necunoscută. Coincide cu alb. baigë, bag(ël)jë (care după Barič, AAS, II, 80, provine dintr-un baljëgë, identic cu cuvîntul rom.), sb. , cf. baloga, balega; astfel încît este considerat uneori drept cuvînt care aparţine fondului primitiv balcanic. Explicaţiile date pînă în prezent nu sînt suficiente. Miklosich, Slaw. Elem., 14 (urmat de Cihac) consideră că rom. provine din sb.; dar acelaşi autor, Fremdw., 76, afirmă că sb. depinde de rom., ca şi der. săi balegara „băligar” şi balegati „a se băliga”, şi rut. bal’oh, bal’yga (cf. Candrea, Elemente, 407 şi Berneker 41). Nici explicaţia prin intermediul alb. nu poate satisface (cf. Capidan, Raporturile, 518; REW 873; Rosetti, II, 109), atît timp cît nu se cunoaşte istoria cuvîntului alb. Lambrior 370 propunea o der. puţin probabilă de la bale „salivă, cu suf. -că. Hasdeu 2384 (cf. Şeineanu, I, 268 şi DAR) semnalează tăt. balgaš, balgas, cu acelaşi sens, dar al cărui fonetism prezintă dificultăţi. Creţu 307 sugerează un *caballica, avînd o afereză puţin explicabilă (cf. Scriban, care crede numai că recunoaşte în terminaţie suf. -icus). În sfîrşit, G. Meyer, IE, VI, 116 (urmat de DAR şi Pascu, I, 223) se referă la it. bagola ”boabă, bacă„ din lat. baca, şi care a trecut probabil în Peninsula Balcanică în timpul Evului Mediu, explicaţie care prezintă mari dificultăţi din punct de vedere istoric şi semantic (cf. Treimer, ZRPh., XXXVIII, 285) şi care în nici un caz nu se potriveşte pentru rom., unde excrementele animale care ar putea sugera o comparaţie cu ideea de ”boabă, bacă„ au tocmai alt nume , cf. căcărează. Der. băliga, vb. (a face baligă); băligar, s.n. (baligă; îngrăşămînt); băligar, s.m. (gîndac negru, Geotrupes stercorarius, Scaraboeus fimentarius); băligos, adj. (plin de băligar; prost, bleg; laş, fricos); îmbălega, vb. (a băliga; a umple cu băligar).
(Dicţionarul etimologic român)

baligă, baligi, s.f. 1. pălărie. 2. persoană înceată. 3. obiect de valoare mică. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

!bălegá/băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă/se báligă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

báligă s. f., g.-d. art. báligii; pl. báligi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

băligá vb., ind. prez. 3 sg. báligă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÁLIGĂ s. v. băligar.
(Dicţionar de sinonime)

BĂLIGÁ vb. (prin Mold.) a se băligăra.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba bal bali balig

Cuvinte se termină cu literele: ga iga liga aliga