balmuș dex - definiţie, sinonime, conjugare

balmuș

BÁLMUŞ s.n. v. balmoş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bálmuş (-şuri), s.n. – Fel de mîncare tipic, amestec de ouă cu brânză şi mălai: talmeş-balmeş, s.n. (amestec, confuz, bălmăjală). – Numeroase var.: balmoş, balmoj, balmăş, balmăj, balmaş, balmeş, balmej, etc. Creaţie expresivă (Iordan, BF, II, 184); este posibil să fi suferit influenţa lui valma, valmeş „amestecat, bălmăjit”, din sl. valŭmŭ „amestecat”. Este un cuvînt care apare în alte limbi, cf. mag. bálmos, pol. balmosz, rut. balmuš, bg. belmăz, fără a fi cu putinţă să precizăm dacă este vorba de împrumuturi din rom. După Cihac, II, 478 şi DAR, rom. provine din mag.; Drăganu, Dacor., V, 330 derivă din rom. celelalte cuvinte (pentru rut. şi pol., cf. şi Miklosich, Wander., 12 şi DAR). Talmeş-balmeş pare formaţie expresivă, ca tura-vura, terchea-berchea (după DAR, talmeş ar fi mag. tál „fel de mîncare”). Der. bălmăji, vb. (a amesteca, a încurca, a încîlci; a dilua, a face apos; a vorbi încurcat, îngăimat); bălmăjitor, adj. (care bălmăjeşte); bălmăjeală, s.f. (încurcătură, amestecătură); bălmăjitură, s.f. (Banat, terci); bolmoaje, s.f. (Mold.,vrajă, farmece), pentru semantismul căruia, cf. bosconi şi boscorodi; bolmoji, vb. (a amesteca; a vorbi bălmăjit). Drăganu,Dacor., V, 330, explică pe bălmăji şi var. sale ca alterare de la *băljămi, din mag. balzsamos „balsam”.
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: ba bal balm balmu

Cuvinte se termină cu literele: us mus lmus almus