balnear

BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile de mare. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BALNEÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de băile curative; propriu băilor curative. Tratament ~. [Sil. -ne-ar] /<fr. balnéaire, lat. balnearius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BALNEÁR, -Ă adj. De băi. ♢ Staţiune balneară = localitate unde se găsesc băi folositoare pentru vindecarea unor boli. [Pron. -ne-ar. / < fr. balnéaire, lat. balnearis].
(Dicţionar de neologisme)

BALNEÁR, -Ă adj. referitor la băile curative. (< fr. balnéaire, lat. balnearius)
(Marele dicţionar de neologisme)

balneár adj. m. (sil. -ne -ar), pl. balneári; f. sg. balneáră, pl. balneáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)