baltac

BALTÁC s.n. v. baltag.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂLTÁC, băltace, s.n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÂLTẤC interj. Bâldâbâc. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÂLTẤC interj. Exprimă zgomotul ritmic al unei ciocniri, în special al căderii în apă. V. şi bâc. (prob. contaminare din baltă)
(Dicţionarul etimologic român)

băltác s. n., pl. băltáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bâltâc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BĂLTÁC s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.
(Dicţionar de sinonime)

BÂLTÂC interj. v. bâldâbâc.
(Dicţionar de sinonime)