BALÚSTRU, baluştri, s.m. 1. Stâlp de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s.f.] – Din fr. balustre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BALÚSTRĂ s.f. v. balustru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BALÚ//STRU ~ştri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susţine partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BALÚSTRU s.m. 1. Stâlp scurt care face parte dintr-o balustradă. 2. Compas special, folosit la trasarea circumferinţelor cu rază foarte mică. [Pl. -uştri, var. balustră s.f. / < fr. balustre].
(Dicţionar de neologisme)
BALÚSTRĂ s.f. v. balustru.
(Dicţionar de neologisme)
BALÚSTRU s. m. 1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă. 2. parte laterală a capitelului ionic. 3. compas pentru trasarea circumferinţelor de diametru mic. (< fr. balustre)
(Marele dicţionar de neologisme)
balústru s. m., art. balústrul; pl. balúştri, art. balúştrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BALÚSTRĂ s.f. v. balustru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BALÚSTRU s.m. 1. Stâlp scurt care face parte dintr-o balustradă. 2. Compas special, folosit la trasarea circumferinţelor cu rază foarte mică. [Pl. -uştri, var. balustră s.f. / < fr. balustre].
(Dicţionar de neologisme)
BALÚSTRĂ s.f. v. balustru.
(Dicţionar de neologisme)
BALÚSTRU s. m. 1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă. 2. parte laterală a capitelului ionic. 3. compas pentru trasarea circumferinţelor de diametru mic. (< fr. balustre)
(Marele dicţionar de neologisme)
balústru s. m., art. balústrul; pl. balúştri, art. balúştrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)