bamă

BÁMĂ, bame, s.f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. b a m i a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁM//Ă ~e f. 1) Plantă legumicolă anuală, cultivată pentru fructele sale de forma unei capsule, folosite în alimentaţie. 2) Fructul acestei plante. /<turc. bamya
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bámă (báme), s.f. – Plantă malvacee de uz alimentar, Hibiscus esculentus. – Var. bambă, bamie. – Mr. bamne, megl. bamnă. Tc. bamia (Şeineanu, II, 38; Lokotsch 210; Ronzevalle 47), de unde şi ngr. μπάμια, alb. bamjë, bg., sb. bam(n)ja.
(Dicţionarul etimologic român)

bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

BAMĂ, bame, s.f. Plantă anuală cultivată, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, în stare tânără, asemănător cu o păstaie (din punct de vedere botanic o capsulă), este folosit în alimentaţie ca o legumă; este cunoscută în ţările orientale ca bamia, în cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar în cele anglofone şi ca lady finger.
(Dicţionar gastronomic explicativ)