banalitate

BANALITÁTE, banalităţi, s.f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun şi lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BANALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter banal. 2) la pl. Lucruri banale; vorbe banale. A spune ~ăţi. [Art. banalitatea; G.-D. banalităţii] /<fr. banalité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BANALITÁTE s.f. 1. Lipsă de originalitate. 2. Lucru obişnuit, comun. 3. (La pl.) Nume dat în evul mediu, în Europa apuseană, dreptului exclusiv al seniorului de a ţine moară, cuptor, teasc şi animale de reproducţie, pentru folosirea cărora ţăranii plăteau o taxă. [Cf. fr. banalité].
(Dicţionar de neologisme)

BANALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este banal; platitudine. ♢ lucru obişnuit, comun. (< fr. banalité)
(Marele dicţionar de neologisme)

banalitáte s. f., g.-d. art. banalităţii; (lucruri, vorbe) pl. banalităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BANALITÁTE s. platitudine, prozaism, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză.
(Dicţionar de sinonime)