BANÁN, banani, s.m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze late şi lungi, cu fructe comestibile care cresc în ciorchini mari; bananier (1) (Musa paradisiaca). – Din banană (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BANÁNĂ, banane, s.f. 1. Fruct de banan, având culoarea galbenă, formă lunguiaţă, miez făinos şi aromatic. 2. Piesă de contact electric formată dintr-un mic cilindru metalic învelit pe jumătate în ebonită, care se montează la capătul unei conducte de curent. – Din fr. banane.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BANÁN//Ă ~e f. Fructul bananierului. [G.-D. bananei] /<fr. banane
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
banánă (-ne), s.f. – Fruct al bananierului. Fr. banane. Prin formaţie regresivă s-a obţinut banan, s.m. (bananier), fr. bananier; cf. prună, prun.
(Dicţionarul etimologic român)
BANÁN s.m. (Bot.) Plantă tropicală arborescentă cu frunze late şi lunguieţe, ale cărei fructe cresc în ciorchine; bananier. [< banană, cf. it. banano].
(Dicţionar de neologisme)
BANÁNĂ s.f. 1. Fructul comestibil al bananului. 2. Piesă de forma unei fişe mici, care se montează la capătul unei conducte electrice pentru a uşura stabilirea contactului. [Pl. -ne. / < fr. banane, cf. port. banana < cuv. din Guineea].
(Dicţionar de neologisme)
BANÁN I. s. m. Bananier. II. adj. inv., s. n. (De) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)
(Marele dicţionar de neologisme)
BANÁN I. s. m. bananier. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)
(Marele dicţionar de neologisme)
BANÁNĂ s. f. 1. fructul bananierului. 2. fişă mică montată la capătul unei conducte electrice pentru stabilirea contactului. (< fr. banane, port. banana)
(Marele dicţionar de neologisme)
banană, banane s.f. penis (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
banán s. m., pl. banáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
banánă s. f., g.-d. art. banánei; pl. banáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BANÁN s. v. bananier.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BANÁNĂ, banane, s.f. 1. Fruct de banan, având culoarea galbenă, formă lunguiaţă, miez făinos şi aromatic. 2. Piesă de contact electric formată dintr-un mic cilindru metalic învelit pe jumătate în ebonită, care se montează la capătul unei conducte de curent. – Din fr. banane.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
banánă (-ne), s.f. – Fruct al bananierului. Fr. banane. Prin formaţie regresivă s-a obţinut banan, s.m. (bananier), fr. bananier; cf. prună, prun.
(Dicţionarul etimologic român)
BANÁN s.m. (Bot.) Plantă tropicală arborescentă cu frunze late şi lunguieţe, ale cărei fructe cresc în ciorchine; bananier. [< banană, cf. it. banano].
(Dicţionar de neologisme)
BANÁNĂ s.f. 1. Fructul comestibil al bananului. 2. Piesă de forma unei fişe mici, care se montează la capătul unei conducte electrice pentru a uşura stabilirea contactului. [Pl. -ne. / < fr. banane, cf. port. banana < cuv. din Guineea].
(Dicţionar de neologisme)
BANÁN I. s. m. Bananier. II. adj. inv., s. n. (De) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)
(Marele dicţionar de neologisme)
BANÁN I. s. m. bananier. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)
(Marele dicţionar de neologisme)
BANÁNĂ s. f. 1. fructul bananierului. 2. fişă mică montată la capătul unei conducte electrice pentru stabilirea contactului. (< fr. banane, port. banana)
(Marele dicţionar de neologisme)
banană, banane s.f. penis (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
banán s. m., pl. banáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
banánă s. f., g.-d. art. banánei; pl. banáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BANÁN s. v. bananier.
(Dicţionar de sinonime)