bancă dex - definiţie, sinonime, conjugare

bancă

[Sinonime]
BÁNCĂ1, bănci, s.f. Scaun lung pentru două sau mai multe persoane. ♢ Expr. Banca ministerială = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzaţilor = locurile dintr-o sală de tribunal ocupate de acuzaţi. Banca apărării = locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaţilor care apără pe acuzaţi. ♦ Scaun, de obicei cu pupitru în faţă, pentru şcolari. ♢ Loc. adv. (De) pe băncile şcolii = (de) la şcoală, din (sau în) timpul petrecut în şcoală. ♢ Expr. A sta (sau a rămâne) în banca sa = a rămâne la locul său, a sta pasiv faţă de orice iniţiativă, a fi docil. – Din fr. banc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁNCĂ2, bănci, s.f. 1. Intreprindere financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit (şi organizează circulaţia bănească). ♦ Bancă de organe = serviciu medical care dispune de sânge pentru transfuzii, de cornee pentru transplantări etc. 2. (La unele jocuri de cărţi) Sumă pe care bancherul (2) o ţine în faţa lui spre a plăti câştigurile celorlalţi jucători. ♢ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câştiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁNCĂ1 bănci f. 1) Scaun lung (cu sau fără spetează) pentru mai multe persoane. ~ de lemn. 2) Scaun cu pupitru în faţă pentru şcolari. ♢ De pe băncile şcolii din anii de şcoală. [G.-D. băncii] /<fr. banc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BÁNC//Ă2 bănci f. 1) Instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit. ~ agricolă. 2) Clădire unde se află această instituţie. ~a naţională se află în centrul oraşului. 3): ~ de date ansamblu de date dintr-un anumit domeniu, organizate în scopul optimizării folosirii lor. [G.-D. băncii] /<fr. banque, it. banca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

báncă (bắnci), s.f. – 1. Scaun lung. – 2. Întreprindere financiară care efectuează operaţii de plată şi credit. – 3. (La unele jocuri de cărţi) Sumă din care bancherul plăteşte cîştigurile celorlalţi jucători. – 4. (Înv.) Bilet de bancă. – 5. (Înv.) În arg., hîrtie de o sută de lei. – Var. banc, s.n. (bancă la jocuri de cărţi; glumă, braşoavă). – Mr. bancu, bancă, megl. bancă. It. banca, fr. banque (sec. XVIII). Var. banc, reproduce fidel fonetismul fr. Cuvîntul mr., din it. (Ruffini 328). Toţi der. sînt împrumuturi directe: bancar, adj., din it. bancario; banco, s.m. (bancă la jocuri de cărţi), din it.; bancher, s.m., din it. banchiero, fr. banquier; banchetă, s.f., din fr. banquette; banchiză, s.f., din fr. banquise; bancnotă, s.f., din germ. Banknote, cf. mag. banknotta (Borcea 177); bancrută, s.f., din fr. banqueroute, care la rîndul său provine din it. banca rotta; băncuţă, s.f. (monedă de 50 bani; odinioară, în Trans., monedă de 20 creiţari), din germ. Bankozettel, transformat prin etimologie populară într-un diminutiv de la bancă (Hasdeu 3193; Borcea 177).
(Dicţionarul etimologic român)

BÁNCĂ1 s.f. Instituţie financiară care execută operaţii de plată şi de credit. ♢ Bancă de emisiune = instituţie care are dreptul să emită bancnote; bilet de bancă = bancnotă. [< fr. banque, it. banca].
(Dicţionar de neologisme)

BÁNCĂ2 s.f. (La jocul de cărţi) Banii puşi în joc de cel ce ţine jocul. [< germ. Bank].
(Dicţionar de neologisme)

BÁNCĂ3 s.f. Scaun lung, cu sau fără rezemătoare, pe care pot şedea deodată mai multe persoane. ♦ Scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. [< fr. banc, cf. germ. Bank].
(Dicţionar de neologisme)

BÁNCĂ1 s. f. 1. instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit. o ~ de emisiune = instituţie care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă. 2. ~ de date (sau de informaţii) = instituţie specializată în stocarea şi furnizarea de informaţii prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant. (< it. banca, fr. banque)
(Marele dicţionar de neologisme)

BÁNCĂ2 s. f. (la jocul de cărţi) banii puşi în joc de cel ce ţine jocul. (< germ. Bank)
(Marele dicţionar de neologisme)

BANCĂ3 s. f. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot şedea deodată mai multe persoane. ♢ scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. o a sta în ă sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent. (< fr. banc, germ. Bank)
(Marele dicţionar de neologisme)

báncă (scaun lung, întreprindere financiară) s. f., g.-d. art. băncii; pl. bănci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÁNCĂ s. 1. (prin Ban.) scămnie. (Stă pe ~, la poartă.) 2. v. pupitru.
(Dicţionar de sinonime)

BÁNCĂ s. 1. (prin Transilv.) tocoric. (Are bani la ~.) 2. bancă de date v. bancă de informaţii; bancă de informaţii = bancă de date. 3. (rar) şuetă. (~ la unele jocuri de cărţi.)
(Dicţionar de sinonime)

BÁNCĂ s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba ban banc

Cuvinte se termină cu literele: ca nca anca