bancar

BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparţine băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BANCÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de bancă; propriu băncii. Operaţie ~ă. Control ~. /<it. bancario, fr. bancaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BANCÁR, -Ă adj. Care aparţine băncii¹ [în DN]; de bancă. [Cf. it. bancario, fr. bancaire].
(Dicţionar de neologisme)

BANCÁR, -Ă adj. care aparţine băncii¹; de bancă. o capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile şi din care se acordă împrumuturi cu dobândă. (< it. bancario, fr. bancaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

bancár adj. m., pl. bancári; f. sg. bancáră, pl. bancáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)