banchetă

BANCHÉTĂ, banchete, s.f. 1. Bancă¹ mică (capitonată) fără spetează; bancă¹ sau canapea montată în vehicule. 2. Porţiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 3. (În echitaţie) Obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă – Din fr. banquette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BANCHÉT//Ă ~e f. 1) Bancă mică, capitonată (cu sau fără spetează), montată în unele vehicule. 2) Porţiune orizontală, în formă de treaptă, de-a lungul unui terasament. /<fr. banquette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BANCHÉTĂ s.f. 1. Bancă mică fără spetează; (spec.) canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. Fâşie orizontală de-a lungul şanţurilor unei şosele. 3. Banchetă litorală = treaptă îngustă de abraziune formată la piciorul unei faleze. [< fr. banquette].
(Dicţionar de neologisme)

BANCHÉTĂ s. f. 1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. suprafaţă orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ♢ rambleu format din excedentul de material excavat. ♢ fâşie orizontală de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă. 4. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze. (< fr. banquette)
(Marele dicţionar de neologisme)

banchétă s. f., pl. banchéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)