bancocrație

BANCOCRAŢÍE s.f. Afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar; tiranie a băncilor. [Gen. -iei. / < fr. bancocratie, cf. fr. banque – bancă, gr. kratos – forţă].
(Dicţionar de neologisme)

BANCOCRAŢÍE s.f. Afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar. (din fr. bancocratie)
(Marele dicţionar de neologisme)

bancocraţíe, s.f. (sil. -cra-), art. bancocraţía, g.-d. bancocraţíi, art. bancocraţíei.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

bancocraţíe s. f. (sil. -cra-), art. bancocraţía, g.-d. bancocraţíi, art. bancocraţíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)