bancrutar

BANCRUTÁR, bancrutari, s.m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BANCRUTÁR ~i m. Persoană care a suferit o bancrută. ~ fraudulos. [Sil. banc-ru-] /banc-rută + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BANCRUTÁR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].
(Dicţionar de neologisme)

BANCRUTÁR s.m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)
(Marele dicţionar de neologisme)

!bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bancrutár s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancrutári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BANCRUTÁR s. v. falit.
(Dicţionar de sinonime)