banda dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÁNDĂ1, bande, s.f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acţionează sub conducerea unui şef. ♦ (Glumeţ) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldaţi aflaţi sub aceeaşi bandieră. 3. Trupă de muzicanţi, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁNDĂ2, benzi, s.f. 1. Fâşie de stofă, hârtie, de piele etc. cu care se înfăşoară, se leagă sau se întăreşte ceva; bantă. ♦ Fâşie cu care se împodobeşte, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (în sintagmele) Bandă de magnetofon= fâşie magnetizată pe care se imprimă şi de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă(sau de transport, continuă)= fâşie lată de piele, de cauciuc, de plăci metalice etc., pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricaţie; conveier. Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operaţii executate succesiv de un şir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin faţa fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini= peliculă cinematografică. Bandă de circulaţie= fâşie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, pe care pot circula în acelaşi sens numai un şir de vehicule. Bandă de rulment= partea de cauciuc din anvelopa unei roţi de autovehicul care vine în contact cu pământul. 3. Margine elastică a mesei de biliard.** Margine a terenului de popice. 4. Şină care leagă cele două ţevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvenţe vecine sau apropiate ale unei radiaţii electromagnetice sau sonore. 6. (în sintagmele) Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvenţe = a) interval de frecvenţă în care un aparat electronic îşi menţine caracteristicile specificate; b) ansamblu de frecvenţe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicaţii prin reglementări naţionale şi internaţionale. Bandă X = bandă de frecvenţe cuprinse în domeniul microundelor. – Din fr. bande.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÁND//Ă1 ~e f. 1) Grup de oameni întovărăşiţi în vederea unui scop reprobabil; şleahtă; gaşcă; clică; clan. ~ de jefuitori. 2) Ceată de prieteni. ~ veselă. 3) Trupă de muzicanţi. [G.-D. bandei] /<fr. bande, germ. Bande
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BÁNDĂ2 benzi f. 1) Fâşie (lungă şi îngustă) din diferite materiale, cu care se înfăşoară, se leagă sau se împodobeşte ceva; ştraif. ♢ ~ izolatoare fâşie îngustă de material, acoperită pe una din feţe cu un strat de cauciuc lipicios, folosită la izolarea legăturilor electrice. ~ magnetică fâşie magnetizată, îngustă şi lungă, destinată înregistrării magnetice a semnalelor electrice. ~ de magnetofon fâşie de material plastic, acoperită cu un strat de material magnetic, care se foloseşte la înregistrarea şi reproducerea sunetelor cu ajutorul magnetofonului. ~ rulantă fâşie mobilă, acţionată mecanic, care serveşte la transportarea materialelor sau fabricatelor într-o întreprindere producătoare. 2) Parte îngustă şi lungă din componenţa a ceva. ♢ ~ de circulaţie fâşie dintr-o şosea, rezervată circulaţiei vehiculelor în acelaşi sens. [G.-D. benzii] /<fr. bande
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bándă (-de), s.f. – Ceată, grup. – Mr. bandă. Fr. bande, it. banda. Pl. benzi, este f. rar. Cf., tc., bg. banda, ngr. μπάντα (› mr.), din it. (Ruffini 334).
(Dicţionarul etimologic român)

BÁNDĂ1 s.f. 1. Grup de oameni (reuniţi mai ales în scopuri rele, necinstite); grup format cu scopul unei acţiuni de subminare a colectivităţii, de sabotaj etc.; şleahtă, clică. 2. (Glumeţ) Grup de prieteni care umblă de obicei împreună. 3. Mică trupă de muzicanţi; taraf de lăutari; orchestră, grup de instrumente. [Pl. bande, var. (3) band s.n. / < fr. bande, it. banda < got. bandi – steag, engl. band].
(Dicţionar de neologisme)

BÁNDĂ2 s.f. 1. Fâşie îngustă şi lungă de stofă, de hârtie, de metal etc. cu care se leagă, se protejează, se înfăşoară ceva. ♦ Parte lungă şi îngustă a unei suprafeţe. ♦ (Anat.) Fâşie de ţesut care uneşte două organe. ♢ Bandă de magnetofon = fâşie îngustă de material flexibil, acoperită cu un strat fin de substanţă feromagnetică şi care serveşte la înregistrarea şi la reproducerea sunetelor cu magnetofonul; Bandă rulantă (sau de transport) = fâşie lungă, continuă, de cauciuc, de piele etc. care serveşte la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; Bandă sonoră = peliculă cinematografică pe care este înregistrat sunetul ; Bandă de circulaţie = subdiviziune longitudinală a părţii carosabile a unei şosele, delimitată sau nu prin marcaje rutiere, cu o lăţime corespunzătoare pentru circulaţia cu uşurinţă a unui şir de vehicule. ♦ (Filat.) Ansamblu de mai multe mărci, decupat dintr-o coală pe orizontală sau pe verticală şi păstrat astfel într-o colecţie; ştraif. 2. Marginea elastică de la masa de biliard. 3. (Herald.) Figură diagonală care reuneşte unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos. ♢ În bandă = (despre figuri) aşezat în diagonala scutului. 4. Grup de frecvenţe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiaţii sonore sau electromagnetice. 5. Înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greşit repartizată. [Pl. benzi, var. bantă s.f. / < fr. bande, cf. germ. Band].
(Dicţionar de neologisme)

BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii aşezate greşit. [Cf. it. banda, fr. bande].
(Dicţionar de neologisme)

BÁNDĂ1 s. f. 1. grup de oameni (reuniţi în scopuri necinstite); clică. 2. (glumeţ) grup de prieteni care umblă împreună. 3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanţi. (< fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)
(Marele dicţionar de neologisme)

BÁNDĂ2 s. f. 1. fâşie îngustă şi lungă cu care se leagă, se înfăşoară ceva. ♦ parte lungă şi îngustă a unei suprafeţe. 2. fir de circulaţie pe o stradă sau şosea. 3. (anat.) fâşie de ţesut care uneşte două organe. ♦ parte a cromozomului, clar diferenţiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă. ♦ ~ magnetică = fâşie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâşie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanţă feromagnetică, pentru înregistrarea şi reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâşie îngustă, continuă (de cauciuc) care serveşte la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul. ♦ (spaţiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poştale; ştraif. 4. margine elastică de la masa de biliard. 5. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos. o în ~ = (despre figuri) aşezat în diagonala scutului. 6. grup de frecvenţe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiaţii sonore sau electromagnetice. 7. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greşit repartizată. (< fr. bande, germ. Band)
(Marele dicţionar de neologisme)

BANDÁ vb. 1. tr. A înconjura, a inciza în benzi. 2. refl. (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii aşezate greşit. (din fr. bander)
(Marele dicţionar de neologisme)

BANDÁ, vb., ind. prez. 3 bandează.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bándă (grup) s. f., g.-d. art. bándei; pl. bánde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bándă (fâşie) s. f., g.-d. art. bénzii; pl. bénzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bandá vb., ind. prez. 1 sg. bandéz, 3 sg. şi pl. bandeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÁNDĂ s. 1. (peior.) cârdăşie, clan, clică, gaşcă, şleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardaşlâc, tacâm, taraf, (fig.) bisericuţă. 2. v. ceată.
(Dicţionar de sinonime)

BÁNDĂ s. v. taraf.
(Dicţionar de sinonime)

BÁNDĂ s. 1. bantă, fâşie, ştraif. (O ~ la mânecile cămăşii.) 2. v. panglică. 3. (TEHN.) bandă rulantă = conveier. 4. v. peliculă. 5. (înv.) mandanea. (~ la masa de biliard.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba ban band

Cuvinte se termină cu literele: da nda anda