bandajare

BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BANDAJÁRE, bandajări, s.f. Acţiunea de a (se) bandaja. - V. bandaja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BANDAJ//Á ~éz tranz. (răni sau organe vătămate) A aplica un bandaj; a pansa. ~ mâna. /Din bandaj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BANDAJÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) aplica un bandaj. [P.i., 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < bandaj + -a].
(Dicţionar de neologisme)

BANDAJÁRE s.f. Acţiunea de a (se) bandaja şi rezultatul ei. [< bandaja].
(Dicţionar de neologisme)

BANDAJÁ vb. tr., refl. a(-şi) aplica un bandaj. (< bandaj)
(Marele dicţionar de neologisme)

bandajá vb., ind. prez. 1 sg. bandajéz, 3 sg. şi pl. bandajeáză, 1 pl. bandajăm; ger. bandajând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bandajáre s. f., g.-d. art. bandajării; pl. bandajări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BANDAJÁ vb. v. pansa.
(Dicţionar de sinonime)

BANDAJÁRE s. v. pansare.
(Dicţionar de sinonime)