banderie

BANDERÍE s.f. 1. (Ist.) Ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă. 2. Detaşament de infanterie. [< fr. banderie].
(Dicţionar de neologisme)

BANDERÍE s. f. 1. ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă. 2. detaşament de infanterie. (< fr. banderie)
(Marele dicţionar de neologisme)

Cuvinte care încep cu literele: ba ban band bande bander

Cuvinte se termină cu literele: ie rie erie derie nderie