banderilă dex - definiţie, sinonime, conjugare

banderilă

BANDERÍLĂ, banderile, s.f. (Rar) Suliţă mică împodobită cu fâşii multicolore de pânză, pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să-l aţâţe. – Din fr. banderille.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BANDERÍL//Ă ~e f. Suliţă mică, ornată cu bande multicolore, pe care toreadorul o înfige în grumazul taurului pentru a-l aţâţa. /<fr. banderille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BANDERÍLĂ s.f. Suliţă cu un steguleţ în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor în luptele cu aceştia pentru a-i întărâta. [Cf. fr. banderille, sp. banderilla].
(Dicţionar de neologisme)

BANDERÍLĂ s. f. suliţă mică cu un steguleţ în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor. (< fr. banderille, sp. banderilla)
(Marele dicţionar de neologisme)

banderílă s. f., g.-d. art. banderílei; pl. banderíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ba ban band bande bander

Cuvinte se termină cu literele: la ila rila erila derila