banderolă dex - definiţie, sinonime, conjugare
BANDERÓLĂ, banderole, s.f. 1. Fâşie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, ca mijloc de control al integrităţii mărfii ambalate. ♦ Bandă de hărtie care împiedică deschiderea unui volum recent apărut şi pe care se imprimă de obicei reclama editurii. 2. Brasardă. 3. Steguleţ care serveşte ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg. etc). – Din fr. banderole.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BANDERÓL//Ă ~e f. 1) Bucată de hârtie cu care se înfăşoară un ambalaj sau o carte (în scopul asigurării integrităţii acestora). 2) Bandă din pânză (purtând o inscripţie), care se pune în jurul braţului ca semn al unei anumite însărcinări; brasardă. /<fr. banderole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BANDERÓLĂ s.f. 1. Steguleţ (de lance, de catarg etc.). 2. Bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, unei cărţi etc. ♦ Bandă de pânză care se poartă la braţ ca semn de recunoaştere, pentru a arăta că cel care o poartă are anumite însărcinări etc. [< fr. banderole, it. banderuola].
(Dicţionar de neologisme)

BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].
(Dicţionar de neologisme)

BANDERÓLĂ s. f. 1. steguleţ (de lance, de catarg etc.) 2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărţi etc. 3. bandă de pânză care se poartă la braţ ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1). (< fr. banderole, it. banderuola)
(Marele dicţionar de neologisme)

BANDEROLÁ vb. tr. a aplica o banderolă (2). (< fr. banderoler)
(Marele dicţionar de neologisme)

banderólă s. f., g.-d. art. banderólei; pl. banderóle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

banderolá vb., ind. prez. 1 sg. banderoléz, 3 sg. şi pl. banderoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BANDERÓLĂ s. brasardă. (Purta o ~ la mână.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ba ban band bande bander

Cuvinte se termină cu literele: la ola rola erola derola